"Binecuvântată e viaţa cea pe unde a păşit privirea-i albastră, a rătăcit prin cotloanele sufletului, stârpind mugurii răului, răsădind speranţe, trezind din adânc somn învăţăturile copilăriei.

Zâmbetul răsărit-a la atingerea-i, sufletul s-a scuturat de păcat, inima a tremurat în braţele somnului, s-a trezit şi a pornit pe căi înainte nebătute..

Plângeţi-i pe toţi care i-au întunecat albastrul ochilor, căci oglindite în ei şi-au văzut urâciunea sufletului, scorburile flămânde care muşcă din el, minciuna şi lăcomia înlănţuite într-un dans grotesc ce striveşte tulpinile firave ale poveţelor părinţilor.

Plângeţi-i, căci lacrimile lor nu-s din cele ce vindecă, tropăie minciuna până şi în ele, plângeţi-i, că l-au avut în suflet şi l-au alungat...

Şi nu uitaţi! Feriţi-vă de securea
care nu doarme!

"Greşelile unui Maestru"
Cronica Renaşterii